luni, 14 mai 2012
Putine cuvinte
Imi plac garile.
Imi plac si trenurile. Si povestile lor de viata.
Ploua. Privesc la verdele crud.
Verdele pe care lipsa soarelui il face sa para si mai intens.
Totul imi pare acum mai intens.
Si trenul este verde. Doar povestea este alta.
Si ploua. Inca este mult verde. In povestea asta.
Si trenul care ma duce spre casa.
Incet, verdele ramane in urma.
As vrea sa nu las asta sa se intample.
Si trenurile verzi trebuie sa ajunga intr-o gara.
Verdele s-a topit in noapte.
Si poate inca mai ploua.
E totul liniste.
Inchid ochii. Si ma bucur.
De verdele pe care mi l-ai pictat in suflet.
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)