Dor de duca

Azi, despre bucuria de a calatori; despre emotia si entuziasmul care ma cuprind ori de cate ori plec la drum. Nu stiu daca este cautare, sete de nou si de cunoastere sau pur si simplu nevoie de schimbare. Imi plac oamenii, locurile, mirosurile si aromele noi. Nu sunt genul de calator singuratic. Pentru simplul fapt ca imi place sa ma bucur...cu voce tare!!! Dar nu peisajele grandioase, luxul metropolelor moderne, mancarurile rafinate sau experientele palpitante sunt cele care ma fac sa simt cu ardoare dorul asta de duca. Sunt lucruri mult mai simple de atat. Cum ar fi privirea acestui baietel care se uita cu nesat si uimire pe fereastra trenului. Ca si cum dincolo s-ar intinde o lume minunata pe care doar ochii lui o pot patrunde. Ei, da. Da, sunt bucuria si inocenta din ochii lui ceea ce ma face sa fiu fericita ca sunt aici si acum..in trenul de Constanta.