Cand eram copil, credeam ca valurile vin si pleaca ca sa ia cu ele gandurile triste ale oamenilor si sa le transforme in scoici.
Acum, cred ca gandurile vin si pleaca atunci cand vrem noi.
Cand eram copil, faceam castele din nisip si imi puneam cate o dorinta. Iar daca a doua zi castelul nu fusese luat de apa, credeam ca dorinta mi se va implini.
Acum, cred ca suntem in tot ceea ce construim.
Cand eram copil, m-as fi balacit in mare cat era ziua de lunga. Insa credeam ca de la prea multa apa sarata or sa-mi creasca solzi in loc de piele.
Acum, cred ca lucrurile pe care le iubim nu ne pot face rau.
Cand eram copil, priveam adesea cerul crezand ca undeva departe exista un punct in care se unea cu marea. Iar daca as fi ajuns la acel punct, as fi putut sa ating orice nor sau stea.
Acum, cred ca este mai pretios sa atingi suflete.
Cand eram copil, credeam ca marea e mare si eu foarte mica.
Acum, cred ca e mai important sa fiu eu insami.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu