Despre clipe coborate din vis

Suntem primiţi la Fundaţie cu îmbraţişări şi chiote de bucurie. Recunosc, aceste reacţii inocente şi pline de efervescenţă mă pun în incurcătură. Fac un pas înapoi cu sufletul meu de adult neîncrezător. Mi-e teamă de gesturi teatrale, mi-e teamă să nu cad în ridicol, mi-e teamă de ceea ce ar spune ochii celor din jur…
Mi-e teama sa fiu eu.
Oare copiii simt asta? Nu cred. Ce bine!!!

Îmi iau inima în dinţi şi înşfac o pensulă. Azi pictăm. :)
Ionuţ mă roagă să pictez un fluture.
Mă blochez. Ca la un examen la care mi-a picat un subiect din bucaţica aia infimă de materie pe care nu am apucat s-o citesc.
Încerc să trag un pic de timp (aşa cum aş fi făcut şi la examenul cu pricina) cerând clarificari asupra subiectului în cauză: fluturele, bineînţeles.

Îl întreb pe Ionuţ ce culoare ar vrea să aibă fluturele nostru?
Roşu cu galben şi cu verde şi cu albastru! îmi răspunde prompt.

Oau! Copiii din ziua de azi chiar ştiu ce vor.
Acum că am clarificat şi acest detaliu fooarte important, putem trece la treabă.
Uraaa! Mi-a iesit din prima. Sunt atat de mandra de mine. :)

Însa entuziasmul lui Ionuţ nu este pe masură.
Are un simţ critic foarte dezvoltat. Ce-i drept, aici ne cam potrivim. I se pare că e prea mare şi că nu seamănă cu fluturii pe care i-a văzut el la televizor (într-adevar, în Bucureşti nu am văzut nici eu fluturi).
Totuşi, fluturele meu multicolor şi mare are şi admiratori. Pentru că, deodată, o mulţime de mânuţe înarmate cu pensule şi foi albe mă imploră să le pictez şi lor un “fluturaaaaaaaaaaaş”.

E clar că nu am scăpare. Am mai prins şi un pic de curaj, aşa că încep producţia în serie.
După o jumătate de oră de creaţie frenetică, fiecare copil are fluturaşul lui iar entuziasmul lor mă face să nu-mi mai încap în piele de bucurie şi chiar să nu-mi mai pese că mi-am pictat inclusiv cămaşa mea roz preferată.
.....................................................................................

Este ceva atât de frumos în aceste clipe… ceva ce nu pot explica…
Dar care nu vreau să rămână tăcere.