O ora din viata mea

Cer. Iluzia libertatii. Iubesc sa zbor…

Avionul este gata de decolare. Un drum nou, o viata noua. Privesc prin intunericul noptii. Stelele au coborat anume pe pamant pentru ca eu sa pot imbratisa aceasta mare de lumini. Urmasem de multe ori acest drum. Niciodata nu mi se dezvaluise. Ca acum. Minunat, misterios. Asa cum il iubisem. Imi fortez retina sa cuprinda pentru totdeauna aceasta priveliste. Cuprind totul. Atat mi-a ramas din el. Stiu ca este ultima data cand fac aceasta calatorie. Avionul este deja sus. Acum il pot cuprinde cu toata fiinta. Atat imi mai doresc. Imi mai pot dori. Il strang in brate pentru ultima oara. Il strang. Cu privirea. Stiu ca nu ma voi intoarce niciodata. Pe strazile lui pietruite. Sa sarut pamanturile-i ude. Sa-i mangai zidurile arse de soare si timp. Abia daca mai zaresc o urma de lumina. Ma amagesc cu gandul ca e el. Macar o clipa sa-l mai am. Zburam atat de sus, incat nu-l mai pot vedea decat inchizand ochii. Si-i inchid. In sfarsit, acum pot din nou sa respir. Dorul de el…imi taie respiratia. Amintiri. Prima amintire. Prima atingere. Sa-l fi iubit de la prima atingere? Primul sarut. Pe iarba cruda. Pe frunze uscate. Pe zapada alba. Talpa piciorului. Insemnari prin toata fiinta lui. L-am iubit de atunci. Am aflat mult prea tarziu. Niciodata nu e prea tarziu. Sa iubesti. Mi-am spus. E prea tarziu. Sa o spui. Amintirile dor? Ii placea sa ma duca pe cel mai inalt punct al sau. De acolo il vedeam intotdeauna frumos. Acolo era numai al meu. Stiam ca nu sunt singura care-i calca taramurile fermecate, care-i iubeste stradutele intortocheate, care-i asteapta diminetile inmiresmate. Dar il doream. Era un chin. Care ma distrugea incetul cu incetul. L-as fi dorit etern.
O atingere calda si o voce blanda. Am ajuns! Ma anunta stewardesa.
Din nou cu picioarele pe pamant. Nu ma voi lasa sugrumata de peretii unei singure incaperi.
Singura mea deznadejde, este iubirea.
Singura mea speranta, este iubirea.
Un drum nou, o viata noua.