Pantofi si barbati

In stradania mea de a lasa trecutul in urma, aleg uneori sa fac curatenie prin dulapuri. Golesc cu nesat sertare intregi ticsite de lucruri inutile, de maruntisuri care inca mai dor…Rememorez, sortez, reciclez trairi pe care le doream pierdute. Si iata-l: un morman urias de povesti nespuse, neterminate, netraite.

Dulapul cu pantofi. Un adevarat muzeu. Cu fiecare iubire pierduta, l-am imbogatit cu o noua pereche. Credeam ca asa o sa treaca. Fiecare pereche, cu povestea ei.
O colectie aproape pestrita. Rosu, bej, negru, cu toc cui, balerini, cu bareta, sport, eleganti…Am tot incercat. De fiecare data credeam ca e alegerea potrivita. Unii mi-au provocat rani chiar de la prima purtare, pe altii i-am abandonat eu dupa prima purtare, pentru ca subit nu mi-au mai placut, altii mi-au placut atat de mult incat de teama sa nu-i stric nu i-am mai purtat niciodata. M-am incapatanat chiar sa am unii care nu erau marimea mea, crezand ca cu timpul mi se vor potrivi.
Dar timpul.. nu schimba oamenii.
Mai sunt si cei comozi. Pe care i-am purtat obsesiv, aproape. Pana cand, s-au tocit si i-am aruncat la gunoi.
Ma intreb daca m-as putea multumi vreodata cu o singura pereche?
O pereche “preferata”?...
Cine stie, poate intr-o zi, o sa apara si in dulapul meu…